Ce este SEE și ce țări include?
SEE este abrevierea pentru Spațiul Economic European. Acesta reunește statele membre ale Uniunii Europene și trei țări din Asociația Europeană a Liberului Schimb: Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
În limba engleză se folosește termenul European Economic Area, prescurtat EEA.
România face parte din acest spațiu, întrucât se numără printre statele membre ale Uniunii Europene. În practică, aceasta înseamnă că i se aplică regulile pieței interne europene, inclusiv libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor.
Este important să nu se confunde SEE cu zona euro sau cu spațiul Schengen. Nu toate țările din acest spațiu folosesc moneda euro și nu toate au același regim de control la frontiere. Este vorba, în primul rând, despre un cadru economic și juridic pentru funcționarea pieței interne. SEE nu trebuie confundat nici cu SEPA (zona unică de plăți euro). SEPA are o componență mai malgă și include, de exemplu, Regatul Unit și Elveția, deși acestea nu fac parte din SEE.
Cum funcționează în practică?
Spațiul Economic European permite ca regulile pieței interne a UE să se aplice și în anumite țări care nu sunt state membre ale Uniunii. Astfel, firmele pot activa pe o piață europeană mai extinsă, în condiții similare.
Acest cadru se referă mai ales la domenii precum:
comerțul cu mărfuri,
prestarea de servicii,
circulația capitalului,
circulația persoanelor,
protecția consumatorului,
concurența economică,
anumite reguli privind serviciile financiare,
protecția datelor cu caracter personal și serviciile digitale.
Totuși, apartenența la SEE nu înseamnă calitatea deplină de membru al UE. Rămân în afara acestui cadru, de exemplu, uniunea vamală, politica comercială comună, politica agricolă și de pescuit comună sau uniunea monetară. De aceea, o țară poate avea acces la piața internă, fără să folosească moneda euro sau să fie stat membru al Uniunii Europene.
De ce este important SEE pentru firme?
Pentru companii, SEE este important mai ales pentru că ajută la stabilirea cadrului juridic și comercial în care se desfășoară colaborarea cu un partener european. Dacă partenerul de afaceri își are sediul într-o țară din acest spațiu, multor domenii li se aplică regulile pieței interne.
În practică, acest cadru este relevant mai ales la:
prestarea transfrontalieră de servicii,
vânzarea de mărfuri către alte țări europene,
colaborarea cu parteneri din UE, Norvegia, Islanda sau Liechtenstein,
prelucrarea datelor cu caracter personal,
serviciile financiare și de plată,
protecția consumatorului,
contractele cu parteneri străini,
planificarea extinderii pe piețele europene.
Pentru firmele din România, acest cadru este util în special în comerțul cu țări din afara UE care fac totuși parte din piața internă europeană. Un exemplu tipic este Norvegia. Nu este stat membru al Uniunii Europene, dar face parte din SEE, motiv pentru care, în multe privințe comerciale și de reglementare, nu este tratată la fel ca o țară terță obișnuită.
Cum este legat SEE de plăți și servicii financiare?
La plăți, conversii valutare și servicii financiare, este important să se știe dacă partenerul de afaceri se află în SEE sau în afara acestui spațiu. Această diferență poate influența condițiile de reglementare, obligațiile de informare, protecția clientului, precum și modul în care furnizorul de servicii financiare își organizează procesele.
Spațiul Economic European este relevant mai ales la:
plățile transfrontaliere,
serviciile de plată în spațiul european,
autentificarea strictă a clientului,
protecția utilizatorilor de servicii de plată,
prelucrarea datelor personale și financiare,
evaluarea situației: dacă este vorba despre un partener din SEE sau dintr-o țară terță,
verificarea condițiilor contractuale și de reglementare.
Nu orice țară europeană face automat parte din SEE. Elveția este membră a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), dar nu face parte din Spațiul Economic European. Nici Regatul Unit, după Brexit, nu mai face parte din UE sau SEE. Așadar, la plăți sau contracte nu este suficient să se ia în calcul doar aspectul geografic – contează statutul juridic concret al țării respective.
Exemplu
O companie din România dorește să înceapă să ofere servicii clienților din Norvegia. Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, dar face parte din Spațiul Economic European. De aceea, în privința mai multor reguli ale pieței interne, nu este tratată ca o țară terță obișnuită.
Firma trebuie totuși să verifice condițiile concrete aplicabile. Pot exista reguli diferite în materie de taxe, vamă, dreptul muncii, servicii financiare sau reglementări specifice sectorului de activitate.
Ceva similar se poate întâmpla și la plăți. Dacă o companie din România trimite o plată unui partener dintr-o țară SEE, tranzacția poate fi supusă unor reguli diferite față de o plată către o țară din afara acestui spațiu. La sume mai mari, prin urmare, nu este suficient să se urmărească doar moneda și cursul valutar. Contează, de asemenea, sediul partenerului, tipul de serviciu financiar și condițiile aplicabile tranzacției.
SEE nu este așadar doar o abreviere geografică. Pentru firme, este un concept practic, care vă ajută să stabiliți dacă o afacere, un serviciu sau o plată se desfășoară în cadrul pieței interne europene sau în afara acesteia.
